IV

Aș vrea să gasesc la altcineva ceea ce am găsit la tine.
Aș vrea să pot iubi pe altcineva..asa cum te iubesc pe tine.
Aș vrea să dau timpul înapoi..doar pentru a mai fi fericită.
Aș vrea să ieșim împreună din nou,să vorbim tot timpul,să ne iubim. Așa cum o făceam cândva.
Dar nimic nu merge. Nimeni nu-mi e alături. Sunt singură.
Vreau sa fac ca totul să fie bine pentru toți..dar nu reușesc.
Simt ca nu mai am puteri. Simt durerea. Oh..ce să fac?! Ce se întâmplă?
De ce îmi pasă?
De ce iubesc?

III

As putea scrie cele mai triste versuri. Cat  de mult l-am iubit..uneori si el m-a iubit.In nopti ca aceasta era langa mine. M-a sarutat de atatea ori sub cerul infinit. El m-a iubit si uneori si eu il iubeam..Cum sa nu-i fi iubit ochii aceia mari,acele buze.Pot scrie cele mai triste versuri in noaptea asta.Sa ma gandesc ca nu il am..sa simt ca l-am pierdut. Ce conteaza ca iubirea din mine nu-l mai poate privi?Cerul e plin de stele..si el nu e cu mine. Asta e tot..undeva cineva canta.Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea..De parca privirea mea il cauta doar pentru a-l simti aproape.Inima mea il cauta si el nu e cu mine.Aceleasi fapte,aceeasi noapte alba..intr-un cuvant NOI..
Noi cei care atunci eram ceva..acum nu mai suntem nimic. Nu il mai iubesc ..este adevarat..dar cat l-am iubit. Vocea lui,corpul lui,ochii lui infiniti..nu-l mai iubesc,este adevarat..dar poate il mai iubesc. E atat de scurta iubirea si atat de lunga uitarea...pentru ca in nopti ca aceasta eram impreuna.Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea lui. Chiar daca aceasta ar fi cea din urma durere pe care el mi-o provoaca..si acestea ar fi ultimele versuri pe care le scriu..
As da tot pentru momente alaturi de el..