😶

    Parca mi-e dor de zilele in care ieseam pana seara tarziu si ma distram jucandu-ma. Parca mi-e dor de melodiile vechi pe care le ascultam cu ai mei. Parca mi-e dor de zambetele ce le vedeam pe fata lor cand ne vedeam, parca mi-e dor..
   Mi-e dor si de cum puteam fi candva. Cand nu ma gandeam la urmatoare zi, cand nu ma gandeam asa de mult la altii, cand lacrimile nu ma vizitau in fiecare zi, cand nu-mi era frica de ce faceam,de ce simteam, cand..aveam mereu zambetul pe buze si..eram minunata!
   Aveam prieteni, prieteni ce radeau la glumele mele, oricat de banale erau.Erau minunati!
   Mi-e dor si de ai mei parinti. Mi-e dor de imbratisarea mamei, de "te iubeste mami", de timpul putin pe care-l petreceam cu tata, de "asta-i fata mea".
Mi-e dor..