Azi am realizat ca pot face multe lucruri. Pot face lucruri ce-mi aduc tristete si lucruri ce-mi aduc putina bucurie sufletului meu.
  Pot rade si pot plange in timp ce vorbesc cu tine.
  Dupa ce a fost azi, am inceput sa urasc ce zici, ce faci, ce esti. Am inceput sa te urasc!
Si astept sa-mi fie bine, sa-mi fac prieteni ca ai tai, prieteni sa-mi aline singuratatea, cum ai zis tu!
Sa trec peste tot ce a fost, asa cum tu, om nepasator ai facut.
  Ai pierdut cel mai minunat lucru din viata ta, m-ai pierdut.
  Ai pierdut omul ce te iubea pana la stele, omul ce-ti spunea ca niciodata nu te va lasa, omul ce  cateodata te supara si te impaca cum stia mai bine.
  Nu regret ce a fost, n-o s-o fac niciodata! N-o sa-ti uit nici mirosul de parfum si nici zambetul minunat.. dar..n-are rost, inca putin si voi trece peste! :)

;)

        Daa...stii..e asa de greu sa-ti obligi sentimentele sa plece, sa rogi zambetul sa mai vina si la tine, sa implori lacrimile sa dispara atunci cand ei vin, vin.. si pleaca.   Nu pot sa ma gandesc la altceva, nu pot sa fac altceva..nu pot!  Stau si astept, in momentele astea lacrimile-mi sunt "prieteni". Astept sa dispara durerea ce ai provocat-o.
  Speri sa citesti ce scriu si sa-ti aduci aminte de mine, sper sa simti si tu durerea, sper sa te doara extrem de rau.
  Cum poti sa stai asa, cand tu candva imi promiteai ca n-o sa ma lasi, ca o sa stai langa mine mereu, ca o sa-mi fii prieten, iubit...Asa-mi spuneai, nu?! Iti mai aduci aminte,nu?!
  Cum poti crede ca o sa rezist sa te vad in fiecare zi, sa nu vorbim deloc, sa nu-mi spui cat ma iubesti si ca ti-a fost dor de mine?!!
  O sa te las sa-ti amintesti toate momentele petrecute impreuna si sper sa te doara! :)