;)

        Daa...stii..e asa de greu sa-ti obligi sentimentele sa plece, sa rogi zambetul sa mai vina si la tine, sa implori lacrimile sa dispara atunci cand ei vin, vin.. si pleaca.   Nu pot sa ma gandesc la altceva, nu pot sa fac altceva..nu pot!  Stau si astept, in momentele astea lacrimile-mi sunt "prieteni". Astept sa dispara durerea ce ai provocat-o.
  Speri sa citesti ce scriu si sa-ti aduci aminte de mine, sper sa simti si tu durerea, sper sa te doara extrem de rau.
  Cum poti sa stai asa, cand tu candva imi promiteai ca n-o sa ma lasi, ca o sa stai langa mine mereu, ca o sa-mi fii prieten, iubit...Asa-mi spuneai, nu?! Iti mai aduci aminte,nu?!
  Cum poti crede ca o sa rezist sa te vad in fiecare zi, sa nu vorbim deloc, sa nu-mi spui cat ma iubesti si ca ti-a fost dor de mine?!!
  O sa te las sa-ti amintesti toate momentele petrecute impreuna si sper sa te doara! :)